Multilingvismul - la ora adevarului
Daca implica responsabilitati majore, fotoliul de comisar este rigid, imprimand comisarului forma responsabilitatilor pe care le incumba. Dimpotriva, un fotoliu cu responsabilitati modeste poate fi modelat de forma comisarului care se aseaza in el. Ar putea fi cazul domnului Orban. dr. Radu Serban
Nu stiu daca este o pura intamplare sau o „maturizare” in timp a unei situatii, dar imi amintesc o discutie cu comisarul Jan Figel, la Gent, in ziua de 19 mai 2006. L-am intrebat atunci ce portofoliu intrevede pentru viitorul comisar roman. Mi-a raspuns ca are in gestiune cele mai multe DG-uri (directii generale) si ca ar fi foarte bucuros sa cedeze o parte din ele comisarului roman, amintind, printre altele, ca multilingvismul absoarbe multe energii, eforturi ample, resurse materiale si umane.
Acum, cand domnul Leonard Orban este aproape confirmat in postul de comisar pentru multilingvism, pentru doi ani, imi amintesc ce scriam in septembrie 2004 despre „fotoliul de comisar”. Daca implica responsabilitati majore, fotoliul este rigid, imprimand comisarului forma responsabilitatilor pe care le incumba. Dimpotriva, un fotoliu cu responsabilitati modeste poate fi modelat de forma comisarului care se aseaza in el. Ar putea fi cazul domnului Orban. Aparent minor, subiectul „multilingvismului” poate deveni o prioritate a Uniunii, prin forta comisarului si forma pe care o va imprima el fotoliului in care se aseaza.
Sa fiu putin mai explicit! Suedezii, in 1995 cand au intrat in U.E., speriati si sufocati de birocratia monstrului administrativ comunitar, au declarat ca sunt gata sa renunte la limba nationala in majoritatea cazurilor, de dragul rentabilizarii actului administrativ. Orgoliile nationale desarte ale altor state membre au blocat orice evolutie in acest sens.
Daca comisarul Orban va sti sa vina, din start, cu un calcul privind costurile birocratiei inutile in domeniul traducerilor, cu efectele lor negative asupra padurilor Uniunii Europene (mii de tone de hartie aruncata la cos), va avea un punct de plecare solid. Apoi, plecand de la evidenta anomalie a traducerilor inutile, sa vina cu propuneri indraznete privind revolutionarea (cuvantul exprima exact ceea ce cred eu ca ar trebui facut, in timp, dupa metoda comunitara) mecanismului traducerilor in U.E. Salariile platite astazi unor translatori, de altfel capabili, dar care lucreaza la „cooperativa munca in zadar” vor putea fi redirijate spre activitati mai utile. Timpul alocat la reuniuni traducerilor (exista reuniuni unde fiecare participant este obligat sa vorbeasca in limba nationala) va fi mult mai pragmatic folosit pentru alte activitati. Se va face economie la o serie de materiale, instalatii de traducere simultana, sali intregi, cabine, microfoane, difuzoare, cabluri, computere, imprimante, etc.
Efectele se vor propaga spre alte portofolii ale executivului european, al afacerilor administrative, relatiilor institutionale si comunicarii, bugetului, mediului inconjurator, ocuparii fortei de munca, sau chiar al energiei. Desigur, procesul va fi lung, dar mai devreme sau mai tarziu el se va declansa si, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Toata lumea este de acord ca trebuie redusa birocratia in U.E., dar nimeni nu are curajul sa provoace o schimbare, acolo unde birocratia este cea mai evidenta: traducerile inutile. Nu vreau sa intru in detalii, desi experienta proprie imi aduce in minte o multitudine de situatii concrete, dar plecand de la reuniunile consiliilor pe domenii (agricultura, mediu, industrie, concurenta etc.) si pana la complexa „comitologie” sau reuniunile COREPER, exista un imens spatiu de simplificare a mecanismului lingvistic, de diminuare a bugetului si timpului alocat traducerilor.
Facandu-si din „reforma multilingvismului” o prioritate a prioritatilor, comisarul roman ar putea sa intre in istoria Uniunii Europene ca un punct de reper in spargerea inertiei in materie de simplificare administrativa.
Cand Andris Piebalgs a fost instalat comisar pentru energie, la 1 mai 2004, putina lume auzise de acest leton amabil, aparent retras. Portofoliul pe care l-a primit l-a scos imediat in fata, iar el a stiut sa se ridice la inaltimea mandatului primit. Propunerile sale curajoase, formulate simplu si convingator, intr-un climat global in care energia trece pe primele locuri intre prioritatile politicienilor, l-au consacrat. „De trei ori 20” este una din formulele sale prin care concentreaza in vorbe putine obiective majore: reducerea cu 20% a consumului de energie in U.E., pana in anul 2020.
In cazul comisarului roman, nu este de asteptat o crestere spectaculoasa a profilului portofoliului sau in urmatorii doi ani, cum a fost cazul energiei, in schimb vointa sa de inovare si schimbare, pragmatismul abordarii mandatului, ar putea sa-l aduca in prima linie a executivului european, ca un comisar cu personalitate, decis sa faca un pas in directia pe care toti si-o doresc, aceea a simplificarii si eficientizarii aparatului administrativ european.
Ii dorim succes!
O analiza de Radu Serban, publicata si in "Tribuna economica". Radu Serban este adjunct al sefului de Misiune a Romaniei in Belgia, dar a scris acest articol in nume personal.
de Corina Diaconu 24 Nov 2006 16:11
Domnule Radu Serban,
sper ca domnul Orban sa aiba succes in rolul sau de comisar, dar in nici un caz in directia sugerata de dumneavoastra, care e complet contrara tendintei de la Bruxelles, unde se ADAUGA ca limbi oficiale o a doua limba nationala din unele tari (luxemburgheza, irlandeza) sau limbi regionale (catalana, galitiana), si nimeni nu se gândeste sa nu se mai traduca in toate limbile oficiale. Asta pentru ca, oricine s-a gândit mai mult de 5 minute la aceasta problematica isi da seama ca in contextul actual, in care mai multe tari UE flirteaza cu nationalismul sau devin din ce in ce mai euro-sceptice, refuzul administratiei de la Bruxelles de a comunica cu cetatenii in limbile lor nu ar fi deloc bine primit de oamenii din majoritatea tarilor UE. Daca multilingvismul a fost aparat atât de frenetic, este tocmai pentru ca limba e o componenta principala a identitatii nationale. Si, cu exceptia unora (nu spun cine! :-) ), care ar da orice sa intre in UE, in orice conditii, cetatenii majoritatii statelor spun OK identitatii europene numai cu conditia ca aceasta sa se adauge, nu sa se substituie la ceea ce sunt ei ca natiune. Si daca, numai de dragul presupunerii, ne-am inchipui un minut ca dl Orban ar vrea si ar putea sa faca ceea ce sugerati dumneavoastra, ma tem ca ar risca sa se intoarca acasa in somaj, din cauza ca nu ar mai avea Uniune Europeana al carei comisar sa fie...
Si daca chiar va preocupa ideea de a face economii la impozitele pe care le veti plati (desi tin sa va reamintesc ca multi ani de aici inainte România va primi mai multi bani decât va da la bugetul UE), tin sa va semnalez de exemplu ca din bugetul UE Comisia subventioneaza productia europeana de tutun, dar in acelasi timp scrie pe pachetele de tigari ca "fumatul omoara" (directiva CE). Si, eu una, daca chiar as tine mortis sa-mi protejez acest viciu, as prefera sa-mi cumpar tutunul din lumea a 3-a...
de Aurora 24 Nov 2006 19:20
Andris Piebalgs a devenit comisar la 1 mai 2004, nu 2006.
de Radu Serban 09 Feb 2007 16:20
de Narcisa 01 Dec 2006 18:26
Domnule Serban,
Ar fi bine daca, inainte de a sustine (fara argumente valide, de altfel) ca munca unor oameni este "cooperativa munca in zadar", ati reusi macar sa faceti distinctia intre "traduceri" si "interpretare", pentru ca, apropo, cei pe care dv. ii numiti "translatori" se cheama, de fapt, "interpreti". Motivul e simplu: ei fac munca de interpretare (transpunere a unui mesaj dintr-o limba sursa intr-o limba tinta), nu de "translatie" sau "translatare".
La reuniuni nu se aloca timp "traducerilor", pentru simplul motiv ca acestea se fac IN SCRIS si, de obicei, in alte parti, nu in salile de sedinta. Dv. va referiti la interpretare, careia, de asemenea, nu i se aloca nici un fel de timp, ea petrecandu-se, asa cum ii spune si numele, SIMULTAN cu desfasurarea lucrarilor. Orice delegat la reuniune are dreptul sa se exprime in limba materna pentru ca, logic, ii este mai usor sa-si comunice ideile in mod clar intr-o limba pe care o stapaneste bine. Rolul interpretului este sa transpuna acest mesaj la fel de clar in limba tinta - si interpretii sunt supusi unor examene riguroase inainte de a accede la structurile Comisiei Europene. Fara ei, pe delegati i-ar cam durea mainile de atata "vorbit". N-am sa inteleg niciodata de ce oficialii romani se incapataneaza sa "se dea in stamba" stalcind cu mare arta diverse limbi straine si acoperindu-se de ridicol, in loc sa lase interpretii sa-si faca meseria.
Traducerile, ca si interpretarea, nu sunt deloc inutile, daca luam in calcul trei lucruri: 1. nu s-au nascut toti cu limba lui Shakespeare, Moliere, Goethe, Cervantes sau Dostoievski; 2. studierea unei limbi straine in scoala, liceu si (eventual) facultate nu te transforma neaparat intr-un vorbitor excelent al respectivei limbi; si 3. orice limba are enorm de multe nuante si subtilitati care pot scapa cu mare usurinta unui ne-nativ. Traducatorii si interpretii au rolul - ingrat, de altfel, dupa cum se vede - de a surprinde si de a reda toate aceste nuante.
Daca tot ii considerati pe interpreti redundanti, as vrea sa va vad incercand sa aveti o conversatie cu o delegatie japoneza, chineza sau thailandeza fara ajutorul lor. Sau sunteti de principiul ca, daca un om nu vorbeste engleza, atunci n-are dreptul sa fie luat in seama? O fi engleza lingua franca, dar ceea ce sugerati dv. tine deja de un soi de pauperitate in gandire si de "hai sa ne batem cuie in talpa".
Si tare as vrea sa-l vad pe taranul roman (sau polonez, bulgar, suedez, etc.) incercand sa inteleaga facilitatile SAPARD sau ale fondurilor structurale daca formularele nu ar fi traduse. Imi vine brusc in minte imaginea unui nea Ion scarpinandu-se in cap si injurandu-i neaos pe toti birocratii care incearca sa-i intre cu forta in batatura, sa-i spuna cum sa-si mulga vaca si sa-si creasca porcul, si n-au nici macar decenta sa-i vorbeasca pe limba lui.
Cat despre maretele economii la "instalatii de traducere simultana, sali intregi, cabine, microfoane, difuzoare, cabluri, computere, imprimante, etc." s-o luam metodic. Instalatiile de INTERPRETARE simultana exista deja in absolut toate cladirile administrative ale Uniunii, la fel si cabinele. Ar fi deci o risipa de resurse sa nu fie folosite. Nu exista "sali intregi" dedicate interpretilor - astea ar fi cabinele. Microfoanele sunt necesare cu sau fara interpreti, din simplul motiv ca salile de sedinta sunt mari si participantii nu se pot auzi intre ei. Parlamentul Romaniei are o multime de microfoane, dar nu pentru interpreti. Cat despre computere si imprimante... sa fim seriosi! Se vede clar ca nu sunteti in cunostinta de cauza, pentru ca interpretii n-au nevoie nici de una, nici de alta.
Daca tot cautam modalitati de a strange cureaua pentru a face economii la bugetul deloc modest al Uniunii, dati-mi voie sa fac o sugestie: sa incepem cu concedierea consilierilor incompententi, a consulilor care raman oarecum fara obiectul muncii, din moment ce vizele nu vor mai fi necesare, a secretarelor si tehnicienilor IT, ca doar toata lumea stie sa foloseasca un calculator, sa raspunda la telefon si sa faca cafea, la fel cum toata lumea stie limba engleza si fotbal... Si s-ar face o economie de ar fi toti cainii din Bruxelles cocosati de atatia covrigi in coada!
Si o ultima intrebare, asa, pentru cultura mea generala: care sunt acele "activitati mai utile" catre care ar putea fi dirijati banii platiti in momentul de fata "translatorilor"?
de radu Serban 09 Feb 2007 17:27
Multumesc pentru distinctia intre “traducere” si “interpretare”, care dovedeste ca sunteti o specialista in materie. Altfel, am auzit de multe ori expresia “traducere la casca” in loc de “interpretare”, fara sa se supere nimeni. Oricum, aici aveti dreptate.
Nu aveti dreptate, insa, cand sugerati ca toate traducerile/interpretarile care se fac in prezent ar fi strict necesare. Daca ati participat vreodata la reuniunea unuia din cele circa 250 de comitete, in asa numitul proces de “comitologie”, sau la vreun “COREPER” imi dat dreptate (macar in soapta)!
M-ati inteles gresit, sau vreti intentionat sa-mi atribuiti ceea ce nu am afirmat. Eu nu doresc sa se renunte la ceea ce trebuie tradus si interpretat, in primul rand acquis – ul, ci la ceea ce este tradus/interpretat fara rost. Vorbesc din proprie experienta, am fost la reuniuni unde nimeni nu asculta interpretarea la casca, sau am vazut documente neoficiale traduse pe hartie care s-a aruncat la cos.
Sa stiti ca nu numai pe mine ma preocupa costurile exorbitante ale serviciilor de “translatie”. Va rog sa cititi:
Cost in translation: EU spends EUR1bn on language services
Independent, The (London), Jul 15, 2006 by Stephen Castle in Brussels
New translation and interpretation rights for the Irish language will cost the European Parliament more than EUR677,000 (pounds 470,000) next year. The figure has stoked the debate on whether the EU is becoming an outrageously expensive "Tower of Babel".
Sau, ce ziceti de acest mesaj al BBC News:
“EU officials say rising costs have forced them to abandon the idea of providing full interpretation for all meetings.
In the future, only the meetings of EU leaders and ministers will be covered in full - while lower level meetings will be translated into a few languages.”
Daca spuneti ca nu se consuma hartie, v-as recomanda sa cititi si urmatorul pasaj:
„EC is taking measures to speed up and simplify its written translation work, which last year amounted to more than 1.5 million pages”, din articolul With 20 Official Languages, Is EU Lost in Translation?, de James Owen, in National Geografic News.
Spuneti ca translatorii si interpretii nu au nevoie de computere. Va rog sa cititi, de acelasi autor:
“Computer Translations
Most EC translators also have access to a powerful computer application called Translator's Workbench, which stores all previous work. “
Daca va preocupa povestea cu mulsul vacii si crescutul porcului, fiti linistita, eu nu am sugerat sa nu se traduca acquis – ul in limbile statelor membre, ci sa nu se traduca, de exemplu, pentru taranul roman, dezbaterile pe o tema pur stiintifica, la un COREPER la care, oricum, toti ambasadorii prezenti cunosc limbile de circulatie internationala in care se vorbeste. Chiar si in limba romana, taranul nu ar intelege mare lucru si nu i-ar folosi la accesarea fondurilor agricole. In nici un caz nu am obiectii asupra obligativitatii ca intreaga legislatie U.E. sa fie tradusa in limbile oficiale ale Uniunii.
Oare ce spune un functionar european care citeste sugestia dumneavoastra de a face economii la bugetul Uniunii prin „concedierea consulilor care raman oarecum fara obiectul muncii…”? Oare nu stiti ca Uniunea nu are consuli, pentru simplul fapt ca nu exista o politca armonizata a vizelor si ca fiecare stat membru isi gestioneaza politica de vize in armonie cu acquis-ul, dar pe bani proprii?
Ca sa va raspund la ultima intrebare, va sugerez sa cititi cu atentie prioritatile presedintiei germane a U.E. si veti intelege incotro ar trebui sa se indrepte, cu precadere banii Uniunii. Sau, mai bine, as sugera sa se promoveze cultura in limbile statelor membre, prin burse, finantarea unor filme, turnee artistice etc.
Cu speranta ca veti „interpreta” putin altfel ceea ce am scris,
Radu Serban, autorul
de Radu Serban 09 Feb 2007 17:35
Stimata doamna Corina Diaconu,
Regret ca imi atribuiti ceea ce nu am spus. Pe scurt, propun ca tot ceea ce trebuie tradus sa se traduca, iar ce nu trebuie, sa nu se traduca! Nu am sugerat, in nici un caz, sa se refuze comunicarea cu cetatenii. Dimpotriva, sunt absolut de acord cu obligativitatea ca toata legislatia europeana sa se traduca scrupulos in limbile oficiale din toate statele membre. Am cerut doar sa se diminueze “costurile birocratiei inutile”. Vi se pare mult?
Autorul